RETROSPECTIVA ANULUI 2008

Eh, nu imi vine sa cred ca a trecut 2008.

Un an in care dupa 17 alti ani, mi s-a indeplinit cea mai obsedanta si normala dorinta: sa o cunosc pe sora mea, Ana.

Un an in care am invatat ca a lucra in fata calculatorului, in pijamale, imi poate aduce plimbari nesfarsite la mall.

Un an in care am trait sa vad, in sfarsit, nunta Emei, prietena mea, unde am simtit pentru prima oara emotiile unei domnisoare de onoare, la croitor, in biserica, tremurand cu florile in mana, in timpul sedintelor foto pentru ca rochia abia imi permitea sa respir.

Un an in care nevoia m-a invatat sa gatesc si am descoperit ca imi place, spre fericirea tuturor!

Un an in care am petrecut cele mai ingrozitoare 14 ore din viata mea, captiva in al 3-lea ca marime aeroport din lume, nedormita de 40 si ceva de ore, dar unde am testat dragostea lui Dumnezeu si unde am descoperit ca si cand sufar de singuratate si imi pica ochii in gura, tot gasesc o curiozitate deosebita sa colind prin toate terminalele.

Un an cu cea mai tare vacanta ever, incepand cu first-uri in multe domenii cum ar fi calarie, roller coasters, tubing, si alte animale in Cincinnati si terminand cu London Eye si Big Ben pe care mi-am dorit sa il vad inca de cand eram mica si urmaream la TV emisiunea aia de limba engleza.

Un an in care mi-am pus pentru prima oara patinele si m-am avantat pe gheata. Tot timpul tinuta in lesa de cate cineva, pentru ca n-am echilibru. Batranetea...

Un an in care, in sfarsit, dupa atatea cautari, care au durat peste 15 ani, mi-am gasit rochia de mireasa de vis! E perfecta, parca special creata pentru mine. Nu, nu ma marit inca dar daca e ceva ce ador pe lumea asta e colectia mea de reviste pentru mirese. Bine, si colectia de reviste Business. Chiar si colectia de servetele si carnetele. In fine, m-am departat de la subiect, ideea e ca sper numai sa nu ma razgandesc in privinta rochiei pana la fericitul eveniment.

Un an in care am reusit sa ma duc 90% la toate cursurile la master, ceea ce ar trebui medaliat, avand in vedere ca puteam sa dorm si acasa...

Un an in care cele 5 zile de leneveala la soare m-au facut sa iubesc, din nou, marea.

Un an in care m-am maturizat, "sentimentaliceste" vorbind si aici tot meritul il are Gabi care mi-a suportat fitzele cu stoicism. Am invatat ca ce nu te omoara te face mai puternic si daca, cu toate defectele mele inca sunt iubita, e mare lucru.

Cum am trecut anul? Inchisa in bucatarie pentru doua zile, pentru ca invitatii mei sa fie fericiti. Si au fost, banuiesc...

NUNTA CU REMORCARI

Mi-au taiat cablul TV. Nu ma uitam, dar stiam ca e acolo pentru o Esca (informare) sau un Diaconescu (in caz de depresie). In fine, nu despre asta vreau sa postez.

Ema, prietena mea cea mai buna s-a maritat vara asta. Nu vreau sa insist pe cat de superba a fost nunta ci pe un eveniment de toata pomina.

Ecuatia sta in felul urmator: 4 domnisoare de onoare, imbracate la fel, rochii stramte si tocuri cui + o Dacia = oprit motor, banda a doua, Viilor.
Rezolvare ecuatie: proptit in tocuri + impins la Dacie = show pe Viilor => gura casca in tramvai, hohote de ras in masinile care facusera coada, afirmatii colorate si poze fratilor, poze facute cu mobilul! Adevarul e ca nici eu nu as fi scapat asa one in a lifetime momment.

Am scapat imbujorate dar cu coafurile, tocurile si crapaturile intacte.

ALL THINGS ARE POSSIBLE

M-a impresionat...pentru toti viitorii tatici

Londra in imagini

Tower Bridge


Prima corabie folosita in Piratii din Caraibe I





Malul Tamisei inainte de maree


Westminster Abbey


London Theater



Double decker bus

Eco mime

London Eye


Millenium bridge




Big Ben

Rachel Ray

Una dintre pozele cu baloti facute de Ana... mi-e asa dor de ea! Voiam doar sa mai amintesc aici pe blog o chestie ce m-a impresionat foarte tare in calatoria mea. Alergam la un moment dat printr-un supermarket dupa branza, struguri, cola si altele si am dat de un raft cu noi aparitii literare printre care si o carte de bucate scrisa de Rachel Ray pentru care am facut un "cult" ;)) am apucat doar sa vad culoarea verde de pe coperta cand Margaret si Ana m-au tarat pana la casa pentru ca nu mai era timp de poposit, ne grabeam la casa de pe lac. Mi-a fost asa ciuda ca nu mi-am cumparat-o, stiam ca la noi nu o voi gasi pana cand... in ziua plecarii, stateam la masa cu gandurile mele si mancam pancakes pentru ultima oara cand mi-a fost varata in fata o carte verde!!!! Nu va mai spun ce era, banuiti doar. Nu mi-a venit sa cred ca am primit-o pe Rachel Ray intre doua coperti :) Margaret mi-a spus ca si-a dat seama in magazin cat de mult mi-a placut cartea chiar daca am vazut-o timp de 5 secunde si mi-a facut-o cadou, asa de plecare. Multumesc!

p.s. Am incercat una dintre sutele de retete, yummy!

BACK HOME FROM USA

Am plecat. Am lasat in urma o ultima sedinta foto cu 15 minute inainte sa mergem la aeroport, asta de dragul Anei pe care am imbolnavit-o cu microbul fotografiilor. Se chinuia mititica cu un aparat nu foarte performant, imprumutat de la o matusa [am luat cina la ea in ultima seara pentru ca isi dorea sa ma cunoasca, ocazie cu care am vazut cat de disperati sunt americanii dupa gimnastele romance. Am primit niste acadele de la unchiul Anei, motiv pentru care am polemizat pe originalitatea bucatelor romanesti si m-am ales cu obligatia de a ii pregati o ciorba data viitoare]. Revenind la subiectul anterior, am vazut incantarea Anei de fiecare data cand baga cate un flash si i-am spus ca imi plac tare mult balotii de paie rotunzi. Cred ca am zeci de poze facute de ea cu balotii respectivi, cu case, pomi si multe alte alea.
Am mai lasat in urma si focul de tabara in jurul caruia ne-am strans impreuna cu o prietena de-a Anei, Sammy. Am facut in premiera C'mores, tipic american, bezele topite in foc cu ciocolata si biscuiti, o minunatie! Am adormit la o comedie proiectata pe peretele camerei de studiu, asta de ciuda ca plec si nu pot sa stau mai mult cu Ana.
Am ramas cu despartirea de la aeroport care m-a marcat... am imbratisat-o pe Ana care, tin sa va reamintesc, este o tipa foarte tare pe situatie si nu se lasa impresionata foarte usor. Isi pastreaza sentimentele pentru ea si se vrea a fi dura. Cand am strans-o in brate a inceput sa planga in hohote... asa tare m-a impresionat incat i-am spus sa se abtina ca ii curge rimelul... Imi vor ramane intotdeauna intiparite in suflet lacrimile ei sincere de sora.. I-am promis ca revin si va fi si mai frumos si am sa ma tin de cuvant pentru ca ea merita tot ce e mai bun pe lumea asta.

p.s. V-am innebunit cu Salabute;))))) multi m-au intrebat ce inseamna. Ei bine, cand Ana si Sam erau mici, singurele cuvintele pe care le mai stiau in romana erau "la culcare", "apa", "caca", "paine". Un vocabular cam sarac, as spune eu dar de baza. Atunci, Rick, a inventat un cuvant care se dorea a fi romanesc si care sa insemne... absolut orice! Buna dimineata, hai la market, esti frumoasa, ma disperi, la revedere, orice. Sa va mai spun ca 50% din discutiile noastre includeau si cate un salabute?:))))

p.p.s. Dupa calatoria in State am fost doua zile in Londra dar asta e o alta poveste...