miercuri, 19 august 2009

ITALIA in imagini - Orasul la pas

Pentru ca nu stiam limba, a trebuit sa o ascult pe strada, la plaja, la serviciu si sa interpretez. Si cat imi mai placea sa ma plimb!
In parcul Miramare unde ma pierdeam printre cararile luminate de un soare perfect, care imprejmuiau un castel alb, demn de printesa care ma imaginam...


... pe faleza, unde invidiam toate cuplurile care se pierdeau o data cu valurile in romantismul pe care erai obligat sa il simti in asa context. Am admirat aici cele mai frumoase apusuri si am ascultat glasul marii desi nu intelegeam prea bine ce imi spunea, dar era tare bine sa stai pe piatra rece si sa te pierzi cu gandul departe...



...in orasul pe care il strabateam fie la pas, fie in autobuzul 8, fie pe Vespa sefului meu cand eram amenintator de in intarziere si care parea, indiferent de mijlocul de locomotie, la fel de fresh, istoric, locul unde se contopea perfect muntele cu marea.


Turistii de care te loveai la tot pasul te faceau sa intri intr-o transa de sarbatoare, de vacanta si era imposibil sa nu te trezesti cu un zambet pe buze si o atitudine pozitiva. In drum spre serviciu eram tot timpul surprinsa de dimensiunile vapoarelor care aduceau turisti pe banda rulanta, turisti aflati in croaziera in timp ce eu lucram si deveneam geloasa la gandul asta, dar il alungam imediat ce ii vedeam concurand care mai de care cu blitzurile si cu wow-urile la vederea orasului.

Sa va mai spun ca majoritatea timpului mi-o petreceam in magazinele care nu se zgarceau cu ofertele si care aveau cele mai frumoase aranjamente in vitrina si de unde trebuia sa ies cu ceva altfel facem infarct?


... in cafenelele care te invitau sagalnic de departe cu specificul lor si nu iti ajungeau zilele sa le treci pragul la toate, impanzeau orasul, trotuarele deveneau neincapatoare inca de la primele ore ale diminetii si continuau asa pana noaptea tarziu. Aici am mancat cea mai buna inghetata care poate exista pe planeta asta, se numeste brivido spatiale si de fiecare data cand ceream cupa asta, ma gandeam sa incerc si alte arome dar nu ma lasau papilele gustative sa le insel.


To be continued.

marți, 18 august 2009

ITALIA in imagini - Orasul Trieste

"Tot zicem ca ajungem la vama, dar e 16:40 si nu suntem acolo. De 14 ore suntem pe drum... mi-e dor de el... de iubitul meu. Si nici nu am baterie sa vorbesc cu el:( Mi-e cald. Vreau chec si n-am cutit. S-a topit. Checul."
Asa imi incepeam insemnarile in iulie 2006 cand am iesit prima oara din tara. Nu o faceam pentru peisaj ci pentru un job de student. Am ales Italia pentru ca acolo avea relatii o prietena. Nici nu sufeream italiana, stiam sa numar pana la 15 de la gradinita, in rest nimic altceva. Imi cumparasem un ghid de conversatii dar mi-am zis ca mai bine ma las surprinsa. Am si fost, negativ, in Ungaria cand a trebuit sa platesc cafele de 50 euro pentru ca nu aveam invitatie. Nazisti...

Trieste este un oras de vis. Aflat in regiunea Friuli-Venetia-Giulia, inconjurat de Marea Adriatica este un oras important pentru comert. Trieste este orasul unde se produce Illy Caffe si furnizorul a peste 40% cafea in Italia. Printre centrele turistice se afla amfiteatrul roman construit in primul secol D.H. Catedrala San Giusto si Castelul San Giusto, ambele datand de la inceputul secolului al XIV-lea. Alte cladiri notabile sunt Teatrul Verdi (1801), castelul Miramare (1854) si numeroase muzee.
(Amfiteatrul roman)

(Castelul San Giusto)

In prima zi cand am iesit in oras, am ramas uimita de frumusetea orasului, de cladirile vechi restaurate. Va spun din start, nu sunt fan al arhitecturii antice, din contra, stiu sa apreciez un zgarie nor cand il vad, dar aici era o armonie perfecta intre pietele mari, cladirile impresionante, puzderia de cafenele, magazinele de lux si multimea de turisti.



M-am indragostit de fiecare colt de strada, de fiecare cuvant pe care nu il intelegeam si pe care il repetam pana la exasperare, de eleganta italiencelor si de harmalaia organizata din centrul orasului. Dar cel mai mult si-au pus amprenta asupra mea apusurile de soare. De fiecare data cand credeam ca un apus mai frumos nu exista, seara urmatoare imi dovedea contrariul. Daca cineva inca mai crede ca Dumnezeu nu exista, este ignorant pentru ca numai El poate desena asemenea minunatii. Mergeam aproape in fiecare seara pe faleza si admiram felul uimitor in care Dumnezeu imi spunea noapte buna.

Le vazusem doar la televizor. Niciodata indeaproape. Trieste era raiul lor. Vapoare, iahturi, barci, salupe, mai mici, mai mari, clasice sau ultramoderne, pentru toate gusturile si buzunarele. Nici ca se putea ceva mai frumos de admirat. In drum spre serviciu, le asteptam pe rand, care de care mai impresionante, bucurandu-ma ca un copil de un ou Kinder.

luni, 17 august 2009

Being ECO

Nu stiu cat de eco sunt, dar am gasit sfaturile de mai jos in revista Femeia martie 2009 si am zis ca e bine de stiut ce poti face sa salvezi planeta. Am eu o vorba, cu o floare nu se face primavara... dar incepe sa miroasa mai frumos. Poate nu vom revolutiona dintr-o data lumea stingand becul sau portionand apa cu care ne spalam, dar cel putin incepem sa ne dam seama de consecintele traiului nostru fara griji, care impovareaza planeta. Asa vom putea face pasi marunti inspre un aer mai curat. Respecta natura.


Hartia ne poate salva aerul! Un singur copac asigura oxigenul necesar pentru ca 3 oameni sa respire!
De retinut: doar 20% dintre angajatii din birourile americane fotocopiaza documentele fata-verso. daca procentul lor ar creste la 60% s-ar salva anual echivalentul a 15 milioane de copaci.
Un om risipeste intr-un an circa 50 kg. de hartie. Daca ar recicla, ar salva un copac!


Lasa-te de aruncat, colecteaza separat!
Cutiile de bautura din aluminiu reciclat sunt o binecuvantare pentru mediu. Producerea acestora consuma 95% mai putina energie decat a celor din bauxita. Ce inseamna aceasta? In primul rand, cu 95% mai putin CO2 emanat in atmosfera!
Beneficiile reciclarii plasticului asupra mediului sunt extraordinare. Realizarea produselor din plastic reciclat consuma cu 60% mai putina energie (aici intra poluarea aerului) si cu 90% mai putina apa!
Americanii arunca in fiecare an la gunoi ziare care reprezinta echivalentul a 300 milioane de copaci. Fiecare tona de hartie reciclata salveaza 4 barili de petrol. Plasticul este fabricat din petrol. Petrolul este o resursa naturala neinnoibila, deci limitata.


Stii cand sa strangi robinetul?
Nu lasa apa sa curga in timp ce iti perii dintii. Se consuma 9 litri/minut.
Verifica-ti instalatiile de apa. Un robinet defect risipeste 20.000 litri anual.
Foloseste masina de spalat doar daca ai strans o cuva plina de haine. Consumi mai putina apa decat daca ai spala in doua transe, cu jumatate de cuva.
Instaleaza noile capete de dus cu debit redus.
Inlocuieste vechiul rezervor de apa din toaleta cu un model recent. Consum redus!
Uda o planta cu apa in care a fiert un ou. va beneficia de nutrientii eliberati de coaja oului.
Nu folosi apa de la robinet pentru a dezgheta alimentele congelate. Lasa-le peste noapte in frigider.


Afisarea intretinerii iti strica ziua? Iata cateva motive sa ai o zi frumoasa:
Pentru posesorii de centrale termice: dati termostatul cu 1 grad mai putin. Nu veti simti diferenta decat la buzunar! Un singur grad reduce consumul de energie cu pana la 5 procente.
Pentru toti locatarii: Nu incalziti camerele pe care nu le folositi. Chiar daca e vorba de cateva ore! Pur si simplu inchideti usa pentru a le izola de restul locuintei.
E curent? Verificati toate usile si geamurile. Acoperiti orice loc neetans cu spuma sau banda izolanta. 20% din caldura se pierde prin crapaturi!
Scoateti din priza aparatura pe care nu o folositi. Fie si pe perioade scurte. Veti economisi energie. 85% din curentul folosit de electronice este consumat in standby!
Nu lasati usa frigiderului deschisa. Fiecare minut cu usa deschisa necesita alte 3 minute pentru a-l raci la loc.
Nu uscati haine pe calorifer. Ele inghit o mare parte din caldura.
Folositi inteligent flacara aragazului. Fundul vasului de pe foc trebuie sa fie egal sau mai mare decat ochiul aragazului.

Fotografii preluate de pe site-ul www.deviantart.com.

sâmbătă, 25 iulie 2009

La multi ani, iubitule!


Stiam ca ai emotii prima oara cand m-ai vazut, pentru ca ti-am zarit coltul gurii cum tremura. Eu il educasem pe al meu, sa nu se dea in spectacol, pentru ca voiam sa fie un moment perfect. Si a fost cand mi-ai zambit, timid, de teama sa nu gresesti ceva. M-ai luat de mana si nu mi-ai mai dat drumul. Doar gara neprietenoasa ne intrerupea jocul mainilor... Imi spuneai inginereste, ca palma mea se potriveste perfect in a ta, iar eu cochetam rational, spunandu-ti ca nimic nu e perfect, doar in vise. Iar tu... esti un visator.
Cand mi-ai soptit prima oara ca sunt frumoasa, te-ai inrosit, de teama sa nu cred ca o spui asa, doar sa iti fie mai usor sa ajungi la inima mea. De aceea, continuiai sa o spui chiar si in diminetile in care eram morocanoasa dupa ce imi priveam urmele insomniilor, ale stresului sau ale ingrijorarilor. Eu iti spuneam ca ce vezi e ce primesti. Iar tu imi raspundeai cu cea mai sincera privire admirativa posibila, pentru ca tu... nu esti superficial.
Ti-ai dat seama ca sunt dificila si ma mir ca nu ai dat bir cu fugitii. In schimb, ai lasat timpul sa te invete sa ma accepti si sa ma iubesti mai mult cu fiecare nou defect pe care il descopereai, fiecare incapatanare care te-ar fi putut indeparta de mine, fiecare slabiciune care ma umaniza. Pentru ca tu... vezi dincolo de puterile mele.
Ai stiut de fiecare data sa imi aduci zambetul pe buze chiar si cand eram cel mai terifiant opozant al sau, pentru ca stapanesti arta binedispunerii. Cand te loveai de raceala mea, nu imi intorceai spatele ci asteptai rabdator sa revin la fata pe care o cunosteai, cu zambetul pana la urechi. Pentru ca tu... esti intelept.
Iti multumesc pentru ca tu crezi in minuni de fiecare data cand ma indoiesc de puterea divina, iti multumesc pentru ca ma incurajezi in intunericul ce se mai abate uneori asupra mea, iti multumesc pentru ma alinti intr-un mod unic si iti multumesc pentru ca dragostea ta pentru mine este reala, acum si aici.
A explica de ce te iubesc nu inseamna iubire ci contabilitate; inimile noastre vorbesc o limba pe care nimeni nu o va putea intelege vreodata. De aceea este perfecta.

La multi ani, iubitule!

marți, 21 iulie 2009

Dedicat sorei mele


Aveam 5 ani cand mi-am dat seama ca pot scapa mult mai usor de fiecare data cand faceam cate-o boacana si credeti-ma, eram pericol public! Solutia? Dadeam vina pe Alina si la cat de micuta si naiva era, dadea din cap si accepta situatia. Alina m-ai invatat lectia sacrificiului pana cand tata si-a dat seama de vulpita din mine si mi-a spus ca pacatul marturisit va fi…pe deplin iertat.
Am ales sa imi continui planul, cu toate ca in acea zi, in timp ce Alina era pedepsita in locul meu, mi-am dat seama, uitandu-ma in ochii ei, plini de lacrimi, ca asumarea responsabilitatii este o povara, dar pe care, mi-am promis sa mi-o insusesc.


Cand am mai crescut, Alina isi facuse un carnetel unde nota toate delictele pe care le faceam si, o Doamne, parca mi se lipeau degetele de toate paharele, stricam hainele mamei imaginandu-ma pe cine stie ce podium si multe altele asemenea pe cand ea, era intruchiparea copilului inger, chiar credeam ca se abtine mult sa nu-si dea in petic, dar m-a invatat lectia cuminteniei.
Sa va mai spun ca ce era mai mare si mai frumos era al meu? Ca intotdeauna trebuia sa fiu prima in orice activitate din copilaria noastra? Ca mie trebuia sa mi se ia cele mai frumoase rochite? Alina m-a invatat lectia smereniei si modestiei, nu degeaba ochii ei mari inspira atata bunatate.


Mama mi-a pus cartea-n brate, ei…matura. Eu am incercat sa schimb ordinea asta si imi exersam talentul de pedagog pe ea. Alina, iarta-ma ca te-am chinuit cu exercitiile de olimpiada la matematica pe care te obligam sa le faci, doar pentru a ma lauda mamei cu nota 2 pe care ti-o dadeam. Iarta-ma pentru ca te-am ingrozit cu lectiile de feniciana, obligandu-te sa inveti un alfabet chirilic pe care il gasisem intr-o carte prafuita de istorie. Din toate astea stiu ca ti-au fost de folos lectiile de engleza pe care ti le scriam pe dulap cu creta, cand era mama la serviciu. Alina m-ai invatat lectia rabdarii, suportandu-mi toate iesirile de dictator.


Iti multumesc pentru ca mi-ai fost pe rand, pacient, elev, client la magazin, ospatar, prietena-mama de papusa, doamna cu care serveam cafeaua improvizata de la ora 5, ascultatorul meu cand predicam in joaca de-a biserica. Iti multumesc pentru ca m-ai iertat dupa ce, iarasi, pe rand, te-am oparit cu ceai, te-am ars cu masina de calcat, te-am taiat la deget, ti-am dat drumul la mana cazand, te-am facut sa-mi fi complice cand aruncam cu sticle, cartofi si apa de pe balcon. Alina m-ai invatat lectia iertarii, desi nu o meritam.
Am mai crescut apoi si te-ai lovit de raceala mea, de lipsa timpului meu, de lipsa umarului meu. Stiu ca ai avut nevoie de toate acestea iar eu nu am fost acolo sa ti le ofer, prea ocupata fiind de persoana mea. Iti multumesc insa ca tu mi-ai oferit timp din timpul tau ori de cate ori aveam nevoie de o manichiura, o noua tunsoare, o cana de apa, plata facturilor sau un drum pana la farmacie. Alina m-ai invatat lectia altruismului, pentru care iti voi fi mereu recunoscatoare.


Intotdeauna am crezut ca esti atat de fragila incat deveneam ca o leoaica atunci cand te necajea cineva sau ti se intampla o nedreptate. Dar, la fel, erai mai ceva ca o razboinica, atunci cand treceam printr-o suparare sau cand aveam inima ranita. Iti multumesc ca aveai grija de mine cand eram bolnava si asta de atatea ori incat iti strigam numele pentru ca … ma alina. Tu m-ai invatat lectia protectiei si pentru asta iti multumesc.
As avea multe sa va povestesc despre sora mea, dar stie ea mult mai bine ca o iubesc si o vreau in siguranta. Este de datoria ta acum, Laurentiu, sa te sacrifici pentru ea, sa fii rabdator pentru ca femeile nu se nasc sotii ci invata pe parcurs, iertator pentru ca de asemenea, unele femei nu sunt perfecte, altruist pentru ca vei avea numai de castigat, protector pentru ca mai presus de toate Dumnezeu te-a pus langa ea pentru a o apara de orice furtuna si iubitor pentru ca inima ei iti apartine de-acum pentru totdeauna.
Dumnezeu sa va tina in mana Lui si nu uita Alina ca, daca nu ti-am spus-o pana acum, ai fost esti si vei fi cea mai buna sora din lume!


........................

Speech tinut Duminica 19 iulie a.c. la nunta sorei mele, Alina.

joi, 9 iulie 2009

Bunicii mele


Dacă aş putea...
Aş cerşi timpului secunde
Pentru a o privi în ochii-i calzi,
Apoi aş lăsa-o să plece,
Oglindindu-se în alţi Ochi,
Mai senini.

Aş cere timpului câteva minute
Pentru a o strânge la piept,
Apoi, i-aş da drumul,
Pentru a se odihni în alte Braţe,
Mai sigure.

Aş ruga timpul să-mi ofere câteva ceasuri
Pentru a-i şterge lacrimile,
apoi, aş lăsa Mâna Lui
Să-i mângîie chipul,
Să-i deseneze zâmbetul...

Aş implora timpului zile
Pentru a-i mai asculta glasul, tainele,
Apoi i-aş lăsa urechea
Încântată de alt Glas,
Mai sublim.

Aş provoca timpul să-mi dea-napoi primăvara
Pentru a-i dărui ultima floare;
Apoi, aş lăsa-o să se desfete
În grădinile Lui mai vii
Şi mai bogate.

..............................................................................

De-aş putea, i-aş cere...
Şi mi-ar da
O eternitate.
Astfel, mână-n mână
Ne-am regăsi
Sub bolta palmelor Sale.

O, de-aş putea...

Poezie scrisă pe 25.01.2004 în amintirea bunicii mele.