vineri, 15 mai 2009

MA CUTREMURA....



Prima oara mi-a placut la nebunie, eram la gradinita, prefacandu-ma ca dorm dupa masa si a inceput... toti tipau pe la ferestre, care cum sa scape, numai eu cocotata in varful patului tipam si eu, dar de bucurie, extaz si cand s-a terminat am fost bosumflata toata ziua, privita ciudat de ceilalti copii normali.

A doua oara, acum 4 ani, Claudia a inceput sa racneasca si eu m-am pus peste ea ca o closca si cu o mana in sus, in cazul in care se prabuseste tavanul, sa il sustin, gandind eu ca Superman. Dar, intr-un moment de luciditate, am tarat-o dupa mine in usa si abia am scapat de sub mainile ei, pentru ca voiam sa zbor in camera cealalta sa vad ce face Alina, sora mea. Pe ea o prinsese cu foarfeca in mana. Si asa a stat pana a trecut, panicata ca o statuie.

Ultima oara, acum 3 saptamani, m-a gasit singura acasa. Am strans laptopul la piept si am plans o juma' de ora. Cand am crezut ca vine iar, am mai plans o juma' de ora. M-am ridicat apoi cu greu de pe gresia rece, incercand sa trec peste piciorul amortit si sa ajung in sufragerie sa iau contact cu realitatea. Speram sa nu fiu singura care s-a facut de ras. Am descoperit ca da, eram unica...

Cutremurul scoate ce-i mai normal din om: bucurie, protectie, frica, depinde de varsta :).

duminică, 10 mai 2009

CURRICULUM VITAE


Imi place sa cred ca Dumnezeu a scapat pachetul cu complexitate cand m-a creat dar stiu ca El nu face greseli, de aceea, o consider o calitate. Asta ca sa incep cu dreptul si sa credeti ca restul de 99% ca sunt o increzuta. Nici-o sansa, va asigur eu, iar asta v-ar argumenta-o cei 1% care ma cunosc cu adevarat.

Cine sunt eu? Nu stiu cati mai tin minte emisiunea cu acelasi titlu de la RVE. Mie una mi-a placut tare mult, am si participat la cateva editii dar tot nu mi-a raspuns la intrebare. Voi afla raspunsul sus, la Tata. Pana atunci, ma limitez la cei 23 de ani de trai cu mine insami, unul destul de dificil pentru ca desi nu imi plac surprizele, imi daruiesc astfel de momente aproape zilnic, largind barierele propriei existente. V-am zapacit deja, nu? Asta e doar motto-ul ;)
N-am mai scris de foarte mult timp... stiam ca va trebui sa o fac, nu imi imaginam ca e atat de greu totusi sa ma expun aici, in fata mintilor, ochilor, (pre)conceptiilor, criticilor, aprecierilor samd. Totul sau nimic, dupa asta ma ghidez. V-am spus ca sunt perfectionista? Oooooo, da!!! Nici nu vreau sa insist pe subiectul asta pentru ca deja ma enerveaza.
Aveam colegi in facultate care ma evitau cand aveam de facut proiecte tocmai pentru ca aveam pretentii prea mari dar nu de la ei, de la mine si ii faceam sa isi piarda rabdarea. Din cauza asta nici nu prea am spirit de echipa... nu am incredere asa mare in cineva, iar daca las totusi pe cineva sa se ocupe de o activitate in orice domeniu, (chiar si daca duce gunoiul), e o chestie doar aparenta, pentru ca, din spate, verific totul :)) Ok, deja ma acuzati de stalinism sau eu mai stiu ce alta minte creata asa ca mai bine trec la alt subiect.

Sa va spun ce imi place, am vazut ca e un tipar si hai sa nu ma departez prea mult de normalitate. Acuzati-ma de orice, dar sunt atrasa de estetic ca ursul de miere si asta include fotografia, arta, chipul si expresia umane, vesmantul, decorul si orice alta modalitate de a surprinde placut. De asemenea, nu las deoparte nici partea invizibila a lucrurilor, cea care de fapt e sursa frumusetii in orice... asa ador sa vad doar partea buna, pozitiva, frumoasa a oricarui lucru, fapt, suflet si sa o valorific de aceea devin ca o leoaica atunci cand lucrurile tind sa porneasca in jos, spre minus...apropo, v-am spus ca imi place matematica? My favorite above everything!

Ok, trebuie sa recunosc, sunt un adevarat life planner addicted si asta interfereaza cu planurile lui Dumnezeu. Am avut de tras din cauza asta, incep sa invat din propriile greseli... stiu ca El ma iubeste mai presus de orice si imi vrea binele desi de multe ori ma lupt cu pumnii in vant aiurea... am asa o pasiune pentru a ma razboi, dneeeee, asta sa v-o spuna cel mai detaliat liderul meu de tineret ;) dar n-am intentii rele, va asigur, numai ca merg pana in panzele albe pentru o cauza... nobila.

Am o pasiune pentru colectii... felicitari, margelute, fuste albe, reviste business si nu in ultimul rand pantofi. Ya, ya, whatever cum ar zice Paul :P

Am o prietena, zicea ca ii place sa miroasa mancarea inainte sa o manace, ciudat, am aceeasi nebunie... dar e fain, incercati ;) nu ma dau in laturi de la o pizza buna cu pui si porumb si ketchup picant, un tiramisu de fructe de padure de la Taverna Sarbului sau o supa de galusti facuta de mama...Ioi, imi ploua in gura, dar e deja 1,25 a.m. Desi asta nu m-a impiedicat vreodata sa nu mananc, din contra, am mai mare apetit dupa 11 noaptea. Kids, don’t do this at home!

Citeam intr-un timp. Acum, mi-e rusine ca nu o mai fac, decat foarte rar si atunci sunt cursurile de la facultate...oaaa, am terminat facultatea, eu ce mai citesc? Aaaa, stai ca incep masterul ;) deh, noroc cu saptamanalul asta de business ca altfel uitam cum mai arata alfabetul ;) Acum, intrerupand gluma, imi place sa citesc foarte mult. Si nu doar mailuri sau Elle, ci foi legate, in coperti colorate si care obligatoriu trebuie sa miroasa frumos, a tus proaspat, ador sa miros cartile... sa miros gandurile autorului....ioiii, suna ciudat?

Imi place sa ma plimb, dar sa fie undeva frumos, sa ma mir asa, cu gura cascata si sa fac poze... sa umblu desculta prin iarba, sa ma abtin sa nu depasesc marcajul intr-un muzeu sau castel, sa rad cu gura pana la urechi, sa ma joc de-a doamnele cum faceam cand eram mica... imi place sa predau, sa stiu ca sunt folositoare cuiva in viata. De fapt, vreau ca in viata asta sa las ceva in urma, sa raman o amintire vie dupa ce voi pleca la Tata si nu doar copiilor mei ci generatiilor intregi. Ma intreb oare cum va fi asta posibil? Ce rost am eu in viata asta pe pamant? Cum te-as putea influenta pe tine?

Sunt mai multe de spus... imi place sa cant, sa spun poezii in biserica si Doamne, ce mult a trecut de cand n-am mai spus una...

Imi place Italia...mai vreau acolo...

Vreau sa fiu fericita.


..........................................................
Gandurile de mai sus le-am scris acum 2 ani iar de atunci s-au mai schimbat cate ceva-uri... Colectionez rochii, nu mai imi place pizza cu pui si porumb ci Capriciosa, am terminat masterul, ma pregatesc de doctorat (si am emotii cumplite), etc... si tot tind spre fericire:)