In parcul Miramare unde ma pierdeam printre cararile luminate de un soare perfect, care imprejmuiau un castel alb, demn de printesa care ma imaginam...
... pe faleza, unde invidiam toate cuplurile care se pierdeau o data cu valurile in romantismul pe care erai obligat sa il simti in asa context. Am admirat aici cele mai frumoase apusuri si am ascultat glasul marii desi nu intelegeam prea bine ce imi spunea, dar era tare bine sa stai pe piatra rece si sa te pierzi cu gandul departe...
...in orasul pe care il strabateam fie la pas, fie in autobuzul 8, fie pe Vespa sefului meu cand eram amenintator de in intarziere si care parea, indiferent de mijlocul de locomotie, la fel de fresh, istoric, locul unde se contopea perfect muntele cu marea.
Turistii de care te loveai la tot pasul te faceau sa intri intr-o transa de sarbatoare, de vacanta si era imposibil sa nu te trezesti cu un zambet pe buze si o atitudine pozitiva. In drum spre serviciu eram tot timpul surprinsa de dimensiunile vapoarelor care aduceau turisti pe banda rulanta, turisti aflati in croaziera in timp ce eu lucram si deveneam geloasa la gandul asta, dar il alungam imediat ce ii vedeam concurand care mai de care cu blitzurile si cu wow-urile la vederea orasului.
Sa va mai spun ca majoritatea timpului mi-o petreceam in magazinele care nu se zgarceau cu ofertele si care aveau cele mai frumoase aranjamente in vitrina si de unde trebuia sa ies cu ceva altfel facem infarct?
... in cafenelele care te invitau sagalnic de departe cu specificul lor si nu iti ajungeau zilele sa le treci pragul la toate, impanzeau orasul, trotuarele deveneau neincapatoare inca de la primele ore ale diminetii si continuau asa pana noaptea tarziu. Aici am mancat cea mai buna inghetata care poate exista pe planeta asta, se numeste brivido spatiale si de fiecare data cand ceream cupa asta, ma gandeam sa incerc si alte arome dar nu ma lasau papilele gustative sa le insel.
To be continued.
