Eh, nu imi vine sa cred ca a trecut 2008.
Un an in care dupa 17 alti ani, mi s-a indeplinit cea mai obsedanta si normala dorinta: sa o cunosc pe sora mea, Ana.
Un an in care am invatat ca a lucra in fata calculatorului, in pijamale, imi poate aduce plimbari nesfarsite la mall.
Un an in care am trait sa vad, in sfarsit, nunta Emei, prietena mea, unde am simtit pentru prima oara emotiile unei domnisoare de onoare, la croitor, in biserica, tremurand cu florile in mana, in timpul sedintelor foto pentru ca rochia abia imi permitea sa respir.
Un an in care nevoia m-a invatat sa gatesc si am descoperit ca imi place, spre fericirea tuturor!
Un an in care am petrecut cele mai ingrozitoare 14 ore din viata mea, captiva in al 3-lea ca marime aeroport din lume, nedormita de 40 si ceva de ore, dar unde am testat dragostea lui Dumnezeu si unde am descoperit ca si cand sufar de singuratate si imi pica ochii in gura, tot gasesc o curiozitate deosebita sa colind prin toate terminalele.
Un an cu cea mai tare vacanta ever, incepand cu first-uri in multe domenii cum ar fi calarie, roller coasters, tubing, si alte animale in Cincinnati si terminand cu London Eye si Big Ben pe care mi-am dorit sa il vad inca de cand eram mica si urmaream la TV emisiunea aia de limba engleza.
Un an in care mi-am pus pentru prima oara patinele si m-am avantat pe gheata. Tot timpul tinuta in lesa de cate cineva, pentru ca n-am echilibru. Batranetea...
Un an in care, in sfarsit, dupa atatea cautari, care au durat peste 15 ani, mi-am gasit rochia de mireasa de vis! E perfecta, parca special creata pentru mine. Nu, nu ma marit inca dar daca e ceva ce ador pe lumea asta e colectia mea de reviste pentru mirese. Bine, si colectia de reviste Business. Chiar si colectia de servetele si carnetele. In fine, m-am departat de la subiect, ideea e ca sper numai sa nu ma razgandesc in privinta rochiei pana la fericitul eveniment.
Un an in care am reusit sa ma duc 90% la toate cursurile la master, ceea ce ar trebui medaliat, avand in vedere ca puteam sa dorm si acasa...
Un an in care cele 5 zile de leneveala la soare m-au facut sa iubesc, din nou, marea.
Un an in care m-am maturizat, "sentimentaliceste" vorbind si aici tot meritul il are Gabi care mi-a suportat fitzele cu stoicism. Am invatat ca ce nu te omoara te face mai puternic si daca, cu toate defectele mele inca sunt iubita, e mare lucru.
Cum am trecut anul? Inchisa in bucatarie pentru doua zile, pentru ca invitatii mei sa fie fericiti. Si au fost, banuiesc...
3 comentarii:
ce bine arata masaa...zici ca e din filme.Norocosi invitatii tai :)
Oh, my God! Unii chiar stiu sa gateasca! ... :)
Prea mult timp liber;))
Trimiteți un comentariu