Bunicii mele

Dacă aş putea...
Aş cerşi timpului secunde
Pentru a o privi în ochii-i calzi,
Apoi aş lăsa-o să plece,
Oglindindu-se în alţi Ochi,
Mai senini.

Aş cere timpului câteva minute
Pentru a o strânge la piept,
Apoi, i-aş da drumul,
Pentru a se odihni în alte Braţe,
Mai sigure.

Aş ruga timpul să-mi ofere câteva ceasuri
Pentru a-i şterge lacrimile,
apoi, aş lăsa Mâna Lui
Să-i mângîie chipul,
Să-i deseneze zâmbetul...

Aş implora timpului zile
Pentru a-i mai asculta glasul, tainele,
Apoi i-aş lăsa urechea
Încântată de alt Glas,
Mai sublim.

Aş provoca timpul să-mi dea-napoi primăvara
Pentru a-i dărui ultima floare;
Apoi, aş lăsa-o să se desfete
În grădinile Lui mai vii
Şi mai bogate.

..............................................................................

De-aş putea, i-aş cere...
Şi mi-ar da
O eternitate.
Astfel, mână-n mână
Ne-am regăsi
Sub bolta palmelor Sale.

O, de-aş putea...

Poezie scrisă pe 25.01.2004 în amintirea bunicii mele.