sâmbătă, 25 iulie 2009

La multi ani, iubitule!


Stiam ca ai emotii prima oara cand m-ai vazut, pentru ca ti-am zarit coltul gurii cum tremura. Eu il educasem pe al meu, sa nu se dea in spectacol, pentru ca voiam sa fie un moment perfect. Si a fost cand mi-ai zambit, timid, de teama sa nu gresesti ceva. M-ai luat de mana si nu mi-ai mai dat drumul. Doar gara neprietenoasa ne intrerupea jocul mainilor... Imi spuneai inginereste, ca palma mea se potriveste perfect in a ta, iar eu cochetam rational, spunandu-ti ca nimic nu e perfect, doar in vise. Iar tu... esti un visator.
Cand mi-ai soptit prima oara ca sunt frumoasa, te-ai inrosit, de teama sa nu cred ca o spui asa, doar sa iti fie mai usor sa ajungi la inima mea. De aceea, continuiai sa o spui chiar si in diminetile in care eram morocanoasa dupa ce imi priveam urmele insomniilor, ale stresului sau ale ingrijorarilor. Eu iti spuneam ca ce vezi e ce primesti. Iar tu imi raspundeai cu cea mai sincera privire admirativa posibila, pentru ca tu... nu esti superficial.
Ti-ai dat seama ca sunt dificila si ma mir ca nu ai dat bir cu fugitii. In schimb, ai lasat timpul sa te invete sa ma accepti si sa ma iubesti mai mult cu fiecare nou defect pe care il descopereai, fiecare incapatanare care te-ar fi putut indeparta de mine, fiecare slabiciune care ma umaniza. Pentru ca tu... vezi dincolo de puterile mele.
Ai stiut de fiecare data sa imi aduci zambetul pe buze chiar si cand eram cel mai terifiant opozant al sau, pentru ca stapanesti arta binedispunerii. Cand te loveai de raceala mea, nu imi intorceai spatele ci asteptai rabdator sa revin la fata pe care o cunosteai, cu zambetul pana la urechi. Pentru ca tu... esti intelept.
Iti multumesc pentru ca tu crezi in minuni de fiecare data cand ma indoiesc de puterea divina, iti multumesc pentru ca ma incurajezi in intunericul ce se mai abate uneori asupra mea, iti multumesc pentru ma alinti intr-un mod unic si iti multumesc pentru ca dragostea ta pentru mine este reala, acum si aici.
A explica de ce te iubesc nu inseamna iubire ci contabilitate; inimile noastre vorbesc o limba pe care nimeni nu o va putea intelege vreodata. De aceea este perfecta.

La multi ani, iubitule!

marți, 21 iulie 2009

Dedicat sorei mele


Aveam 5 ani cand mi-am dat seama ca pot scapa mult mai usor de fiecare data cand faceam cate-o boacana si credeti-ma, eram pericol public! Solutia? Dadeam vina pe Alina si la cat de micuta si naiva era, dadea din cap si accepta situatia. Alina m-ai invatat lectia sacrificiului pana cand tata si-a dat seama de vulpita din mine si mi-a spus ca pacatul marturisit va fi…pe deplin iertat.
Am ales sa imi continui planul, cu toate ca in acea zi, in timp ce Alina era pedepsita in locul meu, mi-am dat seama, uitandu-ma in ochii ei, plini de lacrimi, ca asumarea responsabilitatii este o povara, dar pe care, mi-am promis sa mi-o insusesc.


Cand am mai crescut, Alina isi facuse un carnetel unde nota toate delictele pe care le faceam si, o Doamne, parca mi se lipeau degetele de toate paharele, stricam hainele mamei imaginandu-ma pe cine stie ce podium si multe altele asemenea pe cand ea, era intruchiparea copilului inger, chiar credeam ca se abtine mult sa nu-si dea in petic, dar m-a invatat lectia cuminteniei.
Sa va mai spun ca ce era mai mare si mai frumos era al meu? Ca intotdeauna trebuia sa fiu prima in orice activitate din copilaria noastra? Ca mie trebuia sa mi se ia cele mai frumoase rochite? Alina m-a invatat lectia smereniei si modestiei, nu degeaba ochii ei mari inspira atata bunatate.


Mama mi-a pus cartea-n brate, ei…matura. Eu am incercat sa schimb ordinea asta si imi exersam talentul de pedagog pe ea. Alina, iarta-ma ca te-am chinuit cu exercitiile de olimpiada la matematica pe care te obligam sa le faci, doar pentru a ma lauda mamei cu nota 2 pe care ti-o dadeam. Iarta-ma pentru ca te-am ingrozit cu lectiile de feniciana, obligandu-te sa inveti un alfabet chirilic pe care il gasisem intr-o carte prafuita de istorie. Din toate astea stiu ca ti-au fost de folos lectiile de engleza pe care ti le scriam pe dulap cu creta, cand era mama la serviciu. Alina m-ai invatat lectia rabdarii, suportandu-mi toate iesirile de dictator.


Iti multumesc pentru ca mi-ai fost pe rand, pacient, elev, client la magazin, ospatar, prietena-mama de papusa, doamna cu care serveam cafeaua improvizata de la ora 5, ascultatorul meu cand predicam in joaca de-a biserica. Iti multumesc pentru ca m-ai iertat dupa ce, iarasi, pe rand, te-am oparit cu ceai, te-am ars cu masina de calcat, te-am taiat la deget, ti-am dat drumul la mana cazand, te-am facut sa-mi fi complice cand aruncam cu sticle, cartofi si apa de pe balcon. Alina m-ai invatat lectia iertarii, desi nu o meritam.
Am mai crescut apoi si te-ai lovit de raceala mea, de lipsa timpului meu, de lipsa umarului meu. Stiu ca ai avut nevoie de toate acestea iar eu nu am fost acolo sa ti le ofer, prea ocupata fiind de persoana mea. Iti multumesc insa ca tu mi-ai oferit timp din timpul tau ori de cate ori aveam nevoie de o manichiura, o noua tunsoare, o cana de apa, plata facturilor sau un drum pana la farmacie. Alina m-ai invatat lectia altruismului, pentru care iti voi fi mereu recunoscatoare.


Intotdeauna am crezut ca esti atat de fragila incat deveneam ca o leoaica atunci cand te necajea cineva sau ti se intampla o nedreptate. Dar, la fel, erai mai ceva ca o razboinica, atunci cand treceam printr-o suparare sau cand aveam inima ranita. Iti multumesc ca aveai grija de mine cand eram bolnava si asta de atatea ori incat iti strigam numele pentru ca … ma alina. Tu m-ai invatat lectia protectiei si pentru asta iti multumesc.
As avea multe sa va povestesc despre sora mea, dar stie ea mult mai bine ca o iubesc si o vreau in siguranta. Este de datoria ta acum, Laurentiu, sa te sacrifici pentru ea, sa fii rabdator pentru ca femeile nu se nasc sotii ci invata pe parcurs, iertator pentru ca de asemenea, unele femei nu sunt perfecte, altruist pentru ca vei avea numai de castigat, protector pentru ca mai presus de toate Dumnezeu te-a pus langa ea pentru a o apara de orice furtuna si iubitor pentru ca inima ei iti apartine de-acum pentru totdeauna.
Dumnezeu sa va tina in mana Lui si nu uita Alina ca, daca nu ti-am spus-o pana acum, ai fost esti si vei fi cea mai buna sora din lume!


........................

Speech tinut Duminica 19 iulie a.c. la nunta sorei mele, Alina.

joi, 9 iulie 2009

Bunicii mele


Dacă aş putea...
Aş cerşi timpului secunde
Pentru a o privi în ochii-i calzi,
Apoi aş lăsa-o să plece,
Oglindindu-se în alţi Ochi,
Mai senini.

Aş cere timpului câteva minute
Pentru a o strânge la piept,
Apoi, i-aş da drumul,
Pentru a se odihni în alte Braţe,
Mai sigure.

Aş ruga timpul să-mi ofere câteva ceasuri
Pentru a-i şterge lacrimile,
apoi, aş lăsa Mâna Lui
Să-i mângîie chipul,
Să-i deseneze zâmbetul...

Aş implora timpului zile
Pentru a-i mai asculta glasul, tainele,
Apoi i-aş lăsa urechea
Încântată de alt Glas,
Mai sublim.

Aş provoca timpul să-mi dea-napoi primăvara
Pentru a-i dărui ultima floare;
Apoi, aş lăsa-o să se desfete
În grădinile Lui mai vii
Şi mai bogate.

..............................................................................

De-aş putea, i-aş cere...
Şi mi-ar da
O eternitate.
Astfel, mână-n mână
Ne-am regăsi
Sub bolta palmelor Sale.

O, de-aş putea...

Poezie scrisă pe 25.01.2004 în amintirea bunicii mele.