luni, 25 august 2008

Salabutѐ - amintiri din calatorii - Newport




Au trecut doua saptamani pline de peripetii, amintiri, superbitati, incat nu am avut timp nici sa deschid un calculator dar sunt acasa din nou, inapoi la plictiseala cu gandul in trecutul apropiat mult mai intens.
Dupa un somn aburit de zgomote pierdute in noapte, latraturi, susoteli, m-am trezit in Guilford, Indiana, ca dintr-un cosmar cu avioane si aeroporturi reci. Sam alerga la mine in camera, strigand prea tare pentru creierul meu inflamat: Elena, ti-a venit bagajul! Era exact ce asteptam! Am coborat asa vesela, mi-am tarat imensitatea portocalie pana in camera, am coborat in living unde am facut pe Clayderman la pianul ragusit, ingrozind pe toata lumea care avea nesansa sa se afle in dimineata respectiva in casa, am mancat pancakes cu sirop de nuci si omleta si am pornit in prima mea zi de leneveala in oras. Guilford este un orasel superb, in jur de 40 de case, inconjurat de paduri, caprioare (dupa care am alergat in cele 9 zile petrecute acolo), cai, oameni zambareti. Un nou vis de-al meu e sa am intr-o zi o casuta acolo... dar revenind cu rotile pe sosea, am ajuns in Newport, Kentucky unde ne-am plimbat prin magazine si am mancat fast food (ce altceva?). Am reusit sa ma apropii de Ana, sa o cunosc si sa imi placa ceea ce descopeream. Sensibila, cu un mare simt al umorului, inteligenta, puternica. O adevarata mandrete de fata:) Seara, mi-a dat o lectie despre cum se inhama un cal, ce ii place, pe unde se gadila, Ana e un tratat intreg de tehnici de echitatie! M-am trezit zambit si holbandu-ma la ea; nu intelegeam nimic din ce zicea dar imi era asa draga sa o vad cum vorbeste cu pasiune despre dragostea vietii ei, ii curgea sudoarea pe frunte dar continua sa puna hamuri, haturi si eu mai stiu ce alte pielarii. Am pornit la plimbare intr-o mini trasura, duse de Timmy, un cal de talie mica, admirand cartierul. Dupa un timp, abia am reusit sa ma urc pe Will, ditamai armasarul si am facut cateva ture prin curte, aveam inima in stomac de frica pentru ca el, cal de curse, nu era obisnuit sa mearga ca bosorogii, a.k.a. eu, drept urmare m-a cam zgaltanat dar mi-a trecut cand m-am vazut cu picioarele pe pamant. Apoi am adormit.



6 comentarii:

Anonim spunea...

tocmai cand intrasem in inima povestii, s-a terminat! to be continued,sau cum?

Elena Sandor spunea...

s-a terminat pe ziua respectiva dar voi continua in seara asta cred;)

Anonim spunea...

bine bine, am uitat sa spun ca eu stiu cum ai mai petrecut, dar imi place sa mai aud odata:P

Elena Sandor spunea...

:))) esti dusa:P

Anonim spunea...

So he's all ikip.. ekwee... how do you call that word? ...eq.. q... ekwi... * ... * Oh!

:)

Elena Sandor spunea...

cam asa ceva, nu le stiu pe toate:P